Un altfel de jurnal – VIII

Salutare popor!

Doar ce a trecut pe langa mine un “nene mai cracanat” si mi-a sugerat sa incep “bla-bla-ul” cu o paranteza.

Din ce mai tin eu minte, inainte sa plec la “franceji”,  Romania a reales presedintele, deci… mai traim bine inca 5 ani. Si-n Franta se traieste bine… tocmai s-a terminat greva angajatilor “Metrorex-ului frantujesc”. Din ce am inteles de la colegul meu francez, la ei grevele se solutioneaza mai pe fata ca la noi: ministrul nu se lasa prea asteptat… iese inca din prima zi la fereastra, o deschide, striga ceva in limba lor… un fel de “Fuck you all!” dupa care in stilul rafinat autohton inchide cu grija fereastra. Ce se intampla dupa? Simplu! Urmeaza avertismente: nu munciti?…bineee!…mai taiem din salariu… si lumea se intoarce la munca.

Ultima data cand am fost in Franta m-am plans managerilor de hotelul de kko pe care l-au ales. De data asta am ales noi… mai bine. E dterp ca e ieftin si aproape de locul de munca… si relativ decent… dar mai mult relativ. Cum sa va explic… nu e scarbos… nici pe departe, dar nici prea atragator.

Primul lucru pe care l-am remarcat cand am intrat in camera a fost spatiul “XXXL”… bine ca nu am decat o valiza caci altfel… pe a doua ar fi trebuit s-o las la receptie. Cand intri la toaleta trebuie sa fii foarte decis asupra activitatii pe care doresti s-o desfasori ca sa stii cu ce parte sa intri… daca ai gresit, nu ai loc sa te rasucesti. Patul e maricel, iar gaura din plapuma m-a intampinat cu politete. Cel mai illogic lucru pe care l-am remarcat este un pat de fier supraetajat care traverseaza tavanul… o fi fost camera lu’ Spiderman si nu mi-au spus. In rest…toate bune… mai putin internetul care merge ca doi raci inhamati spate in spate. La micul dejun au numai chestii dulci… m-am mai obisnuit cu ele, dar parca e prea din cale-afara.

          Daca vrei sa studiezi fenomene optice, cafeaua este cel mai bun cobai… nici in laborator nu ai conditii mai bune pentru a analiza refractia luminii in lichide.

            Dar sa lasam hotelul… pana la urma… exista pentru mine doar pentru dormit; grosul timpului l-am petrecut la munca. Clientul mi-a dat pe mana o echipa de cinci “bagabei” ca sa ma folosesc de ei. Pe trei dintre ei ii cunosteam din vara… personaje pitoresti. Boris, seful lor de echipa, e genul clasic de om “de treaba”; are un stil “bagabond” de a aborda problema si merge pe principiul ca un system ca sa functioneze trebuie uns des… tocmai de aceea la fiecare masa unge fiecare dumicat cu vin . Adevarul este ca se citeste pe fata-i “palida” ca este “bun consumator”. Daca ai vrea sa faci din Boris un personaj de desene animate nu trebuie sa muncesti prea mult: este sufficient “copy – paste” si-l ai pe fratele lui Mickey mouse.

            Prin Paris am iesit de vreo trei ori, dar mi-a ajuns… am vazut niste preturi… Daca vrei sa vezi in vitrine in preajma sarbatorilor preturi cu doua cifre ai nevoie de un iluzionist teribil de bun. Frate, o geaca (modesta dupa gustul meu) 753 Euro??? Las-o naibii de treaba… doar pentru ca scrie… stiu eu… “Putzuki” pe ea???  Am vrut s-o inteb pe vanzatoare ce are asa de nemaipomenit de costa atat… poate se transforma in bermude la vara si nu stiu eu.

            Am mai iesit o data ca sa luam cina cu un manager “mai mare peste Europa de vest”. Cina a fost cum a fost… afaceri…chestii – socoteli. Am ales la cina fructe de mare… imi plac. De data asta platoul contine si melci si scoici. Cu melcii am negociat acceptabil, dar scoicile… nu vreau sa-mi amintesc. Am luat o scoica in gura si ash fi dat orice s-o pot scuipa (m-am simtit ca-n filmele cu MR. Bean), dar se uitau toti la mine si asteptau sa le spun cum mi se pare. Va dati seama ca nu puteam sa-i rapesc colegului roman placerea de a degusta ciudatenia si am zis ca e “deosebita… nu pot sa ma pronunt pe loc”. Colegul meu nu a stat mult pe ganduri si a infulecat increzator o scoica… dupa o secunda a bulbucat ochii de puteai sa-i numeri fiecare vas sanguin din globul ocular. Ce nu stiti este ca al meu coleg are in el o diplomatie debordanta… a inghitit dumicatul si a exclamat: are un gust atat de nashpa incat consider ca “animalele” astea-s omorate degeaba! Cam are dreptate… ce sa zic… dar nu poti sa te … in gustul francezului.

            Managerul meu direct (Columbian) a inceput sa inteleaga cate ceva din limba romana si a insistat sa-l invat si “bad words”. L-am prevenit ca are mult de invatat , dar partea buna este ca exista material didactic peste tot pe strazi. A fost mirat sa constate ca romanii au injuraturi demne de un capitol intreg de Cartea Recordurilor. Parea foarte incantat de ideea ca injuraturile romanesti cuprind intreg universul vietii romanesti… nu si-ar fi imaginat in veci o formula de genul: “’tu-tzi ceapa ma’tii” (e drept ca si-a exprimat vizibil nedumerirea vis-à-vis de alegere…cum sa alegi ceapa…in detrimental mamei?). La fel de tare l-a incantat faptul ca noi gasim legaturi intre chestii care (in mod normal) nu ar trebui sa aiba legatura,iar exemplele l-au extaziat: ce are calendarul ortodox de a face cu sexul si cu alte chestii diametral opuse?…nimic!…asta in viata de zi cu zi… dar in “folclorul” romanesc are!

            Cam atat am avut de mintit pe moment… poate ca data viitoare voi fi mai inspirat.

 

…va urma!