Un altfel de jurnal…V

“Foaie verde de dudau…

  O sa fie si mai …bine…”

Nu rimeaza, dar se potriveste.

 

Hallo lume!!! Nu stiu cum sa incep, dar mi-am amintit cum sa termin:

 

“Spuneti NU drogurilor!!! (apucati-va de baut!)”

 

(Din motive de “lasare la vatra” o sa va las doar in compania unor baliverne mai vechi. Sunt convins ca nu vreti sa va povestesc despre ce fac la birou… nici macar nu am secretara. O sa revin, sper cu minciuni de “pe-afara” in editia urmatoare… poate?!?)

 

 

 

 

Indonezia, 2007

 

“Ieri am trecut pe langa sediul Politiei din Rumbai si mi-a trecut prin gand o expresie din literatura noastra: “….stanca sta sa se pravale…” Pai,bine ma… sa cocoti tu ditamai “Polisi” in varf de deal si pe margine pe deasupra?  Pai nu s-or fi gandit ca un caine mai setos din fire se poate usura la radacina “deluletului” si poa’ s-o ia “Melitia” la vale cu baraca cu tot (ca baraca era).

Azi, in ART CENTER (nu stiu nici eu de la ce vine ART, dar sigur nu de la arta) trebuia sa invat despre cabluri, dar am dat meditatii de limba romana. Le-a tunat lor ca vor sa invete. Au scris o pagina (formule de salut, chestii legate de munca si femei etc). Maine ii ascult si le pun note, dar daca ma supara, le dau extemporal.

……………………………………………………………………………………………

Ieri s-a dus nebunu’ de Ananto dupa gogosi la 11 noaptea…A adus unele…bunicele si m-a intrebat daca la noi nu-s…??? I-am raspuns: “Cum sa nu? Romania e  tara gogosilor…, iar Parlamentul Romaniei este raiul lor”.I-am explicat ca spre deosebire de ei, la noi tot romanul se pricepe la gogosi.

…………………………………………………………………………………………….

Se pare ca am dresat vipera (colegul al’ mai nou si mai zevzec)…mai am de lucrat, dar e mai ok. Imi e recunoscator ca l-am deblocat din baie (dupa ce, in prealabil, tot eu l-am blocat, dar el nu stie asta). Am scos nitul de la clanta si l-am facut pierdut in buzunar. Dupa ce s-au chinuit 15 minute cu tot felul de improvizatii (clanta nu e una banala…e rotunda …complicata) a venit “eroul”(in rolul eroului : Lucian Simion) care a gasit nitul sub canapea (nici nu e canapeaua la 3 metri de baie…nu ar fi cautat acolo in veci). S-au cam mirat cum de a sarit pana acolo…eu i-am zis sa nu mai tranteasca usa asa tare …ca de-aia  bla-bla-bla…De fapt, el nu a trantit usa, dar nu mai tinea minte si a fost foarte multumit de sfat.”

 

 

 

 

 

 

 

Paris, 2007

 

“Am deja o saptamana de cand sunt in Paris, dar parca-s de o luna. E frumos aici, daca ma refer la oras. Stau la o aruncatura de grenada de Disneyland.

Nu pot sa ma plang de prea multa scoala in prima saptamana…a fost lejer, dar ce o sa urmeze de luni…mi se face frig cand ma gandesc.

Suntem 11 in grupa…pana acum si nu cred ca o sa  ne inmultim (decat ,poate, intre noi). Ma bucur ca toata lumea e de gashca si, desi suntem veniti de prin toate colturile lumii, am coalizat excelent. Fiecare dintre noi are cate ceva deosebit.

Primii pe care i-am cunoscut au fost canadienii: Jason si Michael, la prima vedere…foarte de treaba…de la ei mi se trage nickname-ul de Eddy Murphy al Romaniei (le place cand ii fac sa se amuze…si se amuza foarte usor). Amandoi ajung aproape de 300Kg (deci nu putem folosi toti trei un lift de bloc). Michael e primul care a organizat un party si …ca si la romani…a venit garda. Jason si-a fixat deja obiectivul nr 1 pentru Paris: sa-l omoare pe Mickey Mouse…si , sincer, la cum arata…nu as paria deloc pe shoarece.

Urmatorii pe lista ar fi cei trei ecuadorieni: Eduardo, Wladimir si Franklin. Sunt fani ai limbii romane. Deja au invatat cateva cuvinte de baza (cum ar fi „poponar”).De cate ori ii aud rostind cuvantul „poponar” il arata cu degetul pe Franklin…si Franklin ii arata  pe ei. Saracu’ Franklin…, l-a mancat in fund sa se duca noaptea in Moullin Rouge si sa vezi pozna: a venit o gagica la el si l-a intrebat daca nu da de baut…si …a dat!!!…de 400E. Nu a comandat mult fata: o sampanie si vreo 2 cocktailuri, dar a stiut ce tre’ sa ceara!!! ARANJAMENT cu barul, v-ati dat seama. E amuzant, dar si tragic totodata. Franklin e un baiat foarte cumintel, dar …nu prea intelege engleza, si …l-au prins la inghesuiala (problema lui e ca ii este rusine sa recunoasca atunci cand nu intelege ceva in engleza…si cam raspunde din complezenta: “Yes…yes!”…si a fost un “Yes castigator de 400 Euro”).

Colegul meu de banca e Columbian , Giovanny, parca e frate cu ecuadorienii si mai si vorbesc si aceeasi limba.

Si aici am regasit tandemul Alb si Negru: Harman(Congo) si Arno(Franta), amandoi lucreaza in Congo. Arno e foarte util cand iesim in oras.

Avem si o fata din Brazilia, Luiza foarte de gashca.

Ultimul, dar nu cel din urma e Hamoud,un mosh nebun din Quatar. Cred ca Hamud e cel mai haios dintre toti … cand vrea. E musulman, deci bea rar dar cand bea 2-3 beri e lampa. E singurul care a avut tupeul (dupa 3 beri) sa faca Pi-Pi pe strada (si a ales un loc al naibii de retras: in fata unui Pub – in dreptul trecerii de pietoni. Dupa 2 minute tot el se intreba :”ce-or crede cei doi tineri care au trecut pe langa mine? Or fi venit si ei la Paris sa vada romantism si au dat peste lume care se p.sha pe strada???”. E un pic ticnit, dar trebuie si de-astia, nu?

……………………………………………………………………………………

Dar, daca va povestesc despre preturi, nu mai veniti la Paris.

………………………………………………………………………………

Sa vedeti ce de cunostinte gasiti prin oras: metroul e plin de romanasi (de culoare preponderent inchisa) care se joaca de-a acordeonul sau vioara … fac ceva bani, dar nu sa te dea pe spate. Cand i-am vazut, m-am facut mic si am evitat sa vorbesc romaneste.

Cum cobori din Eiffel, o sumedenie de “franceji de provenienta carpato-danubiano-pontica” te intampina cu suveniruri, foarte ieftine dar si din materiale ciudate(de-alea din care se fac tigaile) suflate cu alb sau galben pe deasupra.  Lasa din pret pana cumperi ceva. A mai venit si o „englezoaica de Piata Romana” … tot intreba lumea: „spic inglish?”…incercand sa identifice straini. Michael i-a raspuns:”no” si “englezoaica” a plecat…de parca „no” ar fi in vietnameza.:))

Dar nu pot sa zic ca „klingonienii” nostrii sunt singurii cersetori prin paris; rudele lor de sub Nil si mai jos (de acelasi colorit) dau si ei un aspect de petarda unor locuri. Au gasit o metoda de a scutura lumea legal: te roaga sa bagi un deget intr-un lat de matase ca sa ai noroc…dupa aia strang latul (cica in gluma) si iti cer bani. Ce sa zic… sub pretextul unor traditii senegaleze aproape ca jefuiesc turistii.