Un altfel de jurnal…IV

“Oameni buni din cap de sat,

Viatza asta-i un…pastel!” (nu rimeaza, dar se potriveste)

 

        Sincer, nu stiu cu ce sa incep. Asta, in traducere libera, ar insemna ca pur si simplu nu stiu ce sa va mai mint. Ultimele zile in Franta au fost atat de sterse incat nu vad ce ar merita povestit. De regula, daca totul iese bine, in ultimele zile ale unei deplasari se intampla foarte putine lucruri (cum ar fi „felicitarile, masa si dansul”). De multe ori ma simt ca un doctor de-abia iesit din sala de operatie dupa ce a dat tot ce se putea pentru ca treaba sa iasa fain…”operatia reusita, pacientul mort…”.

       Pana acum, nu m-am prea confruntat cu probleme majore si tocmai de aceea nu am avut prea multa batatie de cap cu clientii. Asta, pana-n Franta, unde clientu’ e mai ciudat… el greseste…altu’ e vinovat. Ma rog, nu pot sa spun ca am avut de suferit, dar colegii mei francezi erau cam ravasiti. Va spusei mai demult ca lucrez cu un „el ” si o „ea”. Ea se descurca binisor fata in fata cu clientii, el…e din alt film. De ce? Baiatul asta (care mi-e bun prieten) este de o „diplomatie lucie”, rar intalnita. Am fost implorat de catre manageri sa nu-l scap din ochi…si sa nu care cumva sa ajunga asta in biroul clientului. Eu nu am luat sfatul prea in serios, dar mare dreptate au avut managerii. Daca-l trimiti pe asta cu un contract la un client, tre’ sa mai trimiti un om pe langa el… ca sa-i citeasca aluia contractul pentru ca nu poate citi cu ochii umflati, nu? ’ Mama ei de diplomatie!

       Pentru ca deoarece pentru ca fiindca nu-mi mai da prin cap mai nimic (capul e de alta parere…el tocmai a dat de ceva tare acum juma’ de ora) o sa va las iar din nou in compania unor minciunele mai vechi… de pe „meleaguri orezaresti”. Din motive subiective am „taiat” pasajele „compromitatoare” sau „picanteriile” cu riscul de a arunca la cos o parte din farmecul jurnalelor pe care unii dintre voi le primeati pe mail acum doi ani. Asta e… cum spune o vorba romaneasca : „Ce sa-i faci daca n-ai vaci?…mulge oile si taci!”

 Indonezia, Sumatera, 2007 “

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

       Azi dimineatza a trebuit sa-mi dau restart cu Redbull. Omul cu care am lucrat ieri nu le avea cu engleza nici pan’ la genunchiul broastei. Eu nu vorbeam asa de rau nici atunci cand nu stiam deloc. S-a tot scuzat pentru engleza lui; i-am zis “no pb”…”o sa vorbim in limba gimnastica”, dar omul tot incerca in engleza. De cate ori ma intreba ceva, eu deduceam si ii raspundeam (nu garantez ca ma si intelegea), dar cand il intrebam eu pe el ceva imi raspundea aiurea (eu il intreb cat de adanca e sonda…si el imi arata campu’…sa te iei de cap , nu alta).

       Pe teren am gasit alt maniac cu claxonatul, dar l-am rezolvat. M-a intrebat ce mai face Angela (tipul nu e angajatul nostru, e al companiei cu care colaboram).Deja ma seca intrebarea…”pai…n-ai aflat???”, A cascat ochii…A sarit un boltz de la macara si i s-a infipt in cap…Radea…”Verifica!”. S-a dus s-o caute in baza de date (Angela fusese concediata)…Nu i-a mai gasit numele…a revenit kkt pe el si alb ca varul(si el lucra tot pe macara…si pana acum nu se gandise ca i se poate intampla ceva)…L-am lasat mut.Mai avea un pic si plangea…nu i-a mai ars de clacsonat…Faza tare e ca nici nu are de unde sa afle ca nu-i adevarat. De dimineata …orezarul cel nou..zicea ca-i picanta haleala…pe dracu!…era ok, dar el a praferat sa manance cu betele o zeama cu orez…lua orezul bob cu bob….am vrut sa-l intreb la cat a ajuns cu numaratoarea…

       Tot azi dimineata am inteles unde isi petrecea fosta menajera timpul…la taclale cu asta noua…am gasit-o la parter…Ragaie binisor gagica…scoate o octava si jumate…dar nu e prea placut sa o auzi cand mananci. Dupa ce am terminat lucrarea aseara (21.30) asteptam sa plec acasa cat mai repede…De unde ? A venit seful colaboratorilor si am facut sedinta…trebuia sa le vorbim operatorilor…ca Ceausescu…numai ca nu aveam balcon…A inceput seful lor…apoi sefu’ meu si am incheiat eu apoteotic si scurt pentru ca-mi era somn.

………………………………………………………………………………………………………………………………………

       Ieri, spre sfarsitul lucrarii, colegul imi spune sa-i reamintesc sa taie iarba din fata panoului electric(pt ca se pot ascunde cobrele)…ok…frate…am rupt la iarba cu mainile goale (numai el avea un fel de sapaliga). Mi-a zis ca poate pierde bonusul pt lucrare …daca lasa balarie in fata panoului…si el si echipa; l-am inteles si l-am ajutat. Spre final, i-am propus sa sadim niste varza daca tot am prasit atata…ca ploua des …si se face. N-a inteles gluma si a inceput sa-mi explice ca serpii se pot ascunde si dupa varza (ma si vedeam punand varza in Indonezia).

       Cand am ajuns acasa, Jackie mi-a spus ca avem wireless in vila…am incercat…CUCU!…topless, nu wireless. Cica in ultimele zile a mers…”Pai bine mai veneticule, acum ne spui si noua?” Pt asta il blocam in dush o ora. V-am mai spus e baiat bun(cand doarme), dar ma dispera la masa cu plescanitul lui…eu m-am mai obisnuit cu el, dar mi-e ca or sa ne reclame vecinii ca batem covoare la 5 dimineata.

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

Din cauza mea (cred), au schimbat astia inca 2 reguli: nu ai voie sa dai drumul la muzica in birou (nu le prieste rock-ul meu) si sa umbli in maneca scurta (cred ca-I eclipsez cu bicepsii mei…). De vreo trei zile sunt din ce in ce mai busy…asa ca nu prea am timp de mine, de altii…ce sa mai zic. Nu am mai schimbat echipa de 4 zile…lucrez cu Fajar si Hegy (2 rockeri…ca si mine…mai ascultam rock pe drum…; bine… nu ce ascult eu de obicei …ca ii sperii). Fajar canta mult mai bine ca mine(voce).

      Alaltaieri l-am prins la inghesuiala pe pretendentu’… ala cu farsele…”l-am perpelit”. Am economisit zilnic cate un litru de motorina (o folosim la generator) si s-au adunat 3 l. Pretendentu’ lucreaza sub o platforma de tabla groasa…cu lemn deasupra(podea)…in aer liber(platforma macaralei). Eu cu seful lui, am improvizat un fel de spirtiera dar cam de 20-30 de ori mai mare si l-am incalzit un pic. Am bagat flacara sub postament in timp ce muncea. Era o zi nu foarte insorita…plouase toata noaptea si norii persistau…intr-un cuvant…racoare (racoare pt noi…ca nu aveam nimic fierbinte sub fund). Pretendentu’ se cam intreba ce e cu zapuseala aia…ca doar e nor afara…??? “Pai…stiu si eu…A fost pamantul fierbinte si , dupa ploaie, e zapuseala…ce nu ti-e clar?” A inghitit-o usor…dar doar pentru 2-3 minute, cand a inceput sa miroasa a cauciuc ars (atinsese cu talpa marginea de fier). Asta nu prea i-a picat bine…si, in consecinta, ieri a considerat ca e necesar sa incheie pace. Am baut “cafeaua pacii”(facuta de el…cafeaua Indoneziana e exceptionala…un fel de noroi de Techirghiol) si, daca nu-l stiam fricos, as fi crezut ca mi-a facut-o iar (juma’ de ora m-a omorat stomacu’).

…………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Prin vila …treburile-s ok…cu exceptia lui Jackie care nu e forte educat si ma cam dispera…El nu e rau,…dar il strica rau educatia. Spre norocul lui…am fost destul de calm in ultemele zile, dar intr-o zi o sa-l plesnesc cand mai pleoscaie la masa mai tare ca o moara de apa. Pacat de educatia lui…fiindca e de treaba(e singurul care-mi face poze pe unde merg…sper sa le transfer cat mai curand). Tocmai faceam bashcalie de el ca si-a adus din China doar o pereche de pantaloni…i-a spalat …si acum umbla in salopete prin Consulat pt viza de sedere. Au venit si alti colegi cu completari amuzante(si-au amintit de ziua cand a venit in pantaloni scurti; Jackie are niste picioareeeeee, cocostarcul ar fi fost invidios…eu daca le aveam, balerina ma faceam…lasam petrolul). “