“Oameni buni din cap de sat,
Viatza asta-i …o poveste!”
Ajunsei din nou la “franceji”…dar de data asta undeva “mai la tara” (taranul tot la tara trage, nu?). Vorbind pe bune, locuiesc in Pau (e ok), dar activitatea muncitoreasca o desfasuram undeva pe langa Pirinei…la tara. Sincer, astia nu au la munte marmote care sa inveleasca ciocolata in staniol, dar cu vacile stau bine. Noroc ca stau in Pau si am garantia ca nu ma va trezi nimeni la 5 ca sa mulg vaca. Ca tot pomeneam de animale, au astia niste caini de munte…ai zice ca s-au imperechiat cu taurii…imensi.
N-o sa va plisctisesc cu detalii tehnico-muncitoresti; va spun ca lucrez cu doi colegi francezi (coleg + colega) si atat. Cu munca stam bine, bagam precum MIG-urile…de la 4 dimineata pana la 8 seara. “Aricii” de la sonda sunt fericiti….ce le pasa?…baga in 2 schimburi, noi nu prea putem pleca de la fata locului pentru ca se opresc ei din lucru pe motiv ca nu mai stiu ce sa faca. Prin “arici” a se intelege “orice persoana pentru care nu am simpatii/antipatii si al carei nume nu il stiu”.
Ce este foarte enervant aici este faptul ca ploua…si ploua des…al naibii de des…cred ca aici s-a inventat ploaia (sau daca nu, cel putin au contract pe viata cu ea).
Pau este un oras linistit, situat aproape de muntii Pirinei. Oamenii sunt cam sobrii si traiesc cam in intuneric cu obloanele trase. In cursul saptamanii poate parea deprimant, dar, din fericire, eu am nimerit in plina sarbatoare si Pau este complet schimbat. Ocazia? FIA World Touring Car Championship.
Colegii imi fac orice hatar, deci nu am de ce ma plange (daca ar mai taia din programul de munca nu ar fir au, dar nu sta-n puterea lor).Pacat ca nu a venit si colegul din scotia…eu inca nu l-am cunoscut, dar am auzit ca e mare figura…se leaga belelele de el ca scaiul de par. Din ce am auzit de pe la colegi, a facut mare show ultima data cand a trecut prin Franta. S-a gandit el sa incerce sa vorbeasca si in frantuzeste, dar nu prea stia nici macar un cuvan. Colegii francezi l-au invatat sa spune “merci beaucoup”(…se pronunta “mersi bocu”…si cred ca mai toti stiti ca inseamna “multumesc mult”). Ei bine, Richie al meu nu a prea nimerit-o cu pronuntia. De cate ori facea cumparaturile in market ii spunea fetei de la casa “mersi bochiu” (care s-ar scrie “merci beau cul” si cam inseamna “multumesc, frumos cur!” )…va place baiatul, nu? Sa va mai spun una-doua despre el sau va plictisesc?
Ei bine, cam in aceeasi perioada era ziua de nastere a mamei scotianului si ce s-a gandit el? Ca ar fi frumos sa-I trimita o felicitare sau o vedere din Pau. Zis si facut. Facut si nu prea reusit. Dupa ce a scris urarea pe vedere a inceput sa caute cu ochii o cutie postala…si a gasit…o cutie, dar nu prea postala. Prea distrat fiind, cu ochii dupa gagicile din parc (pot confirma ca-s fete faine in Pau) nu prea a citit ce scrie pe cutie…i-a fost sufficient sa constate ca arata ca una postala. Nu a durat un minut pana a aflat ca atocmai a lansat vederea in cutia in care plimbaretii din parc arunca pungutele cu “caca de caine”. A reusit s-o scoata, dar era cam lipicioasa si a ajuns el la concluzia ca ar fi mai indicat s-o sune pe maica-sa si gata.
Tot omu’ despre care va mint a patit si una mai rusinoasa. Ca sa fiu sincer am fost si eu pe aproape de a pati acelasi lucru. Fata-n fata cu cinematograful este o cofetarie draguta. Ceea ce nu este foarte dragut acolo este faptul ca toaleta e foarte inghesuita, iar holul care face legatura intre cea a barbatilor si cea a femeilor e mai mic de juma’ de metru. Practic intri intr-o tentative de hol si vei vedea in dreapta usa pentru barbate si in stanga usa pentru femei. La intrare e cum e, la iesire e mai ciudat. De ce? Pai, pentru ca iesi din toaleta ta si, dintr-o iluzie optica inexplicabila vei apasa pe clanta care iti apare in fata in urmatorii 5o de cm. Si ia ghici ce-i acolo? Bingo!!! Toaleta sexului opus. Ar fi de mentionat ca incuietorile sunt de design, se invart, dar nu functioneaza. Ei bine, eu recunosc ca am apasat din reflex clanta din fata mea (evident crezand ca e usa de iesire), dar, din fericire, era pustiu “la femei”. As spune ca Richie nu a avut aceeasi soarta…A iesit de la “barbati”, a intrat la “femei” si… a luat Jackpot-ul…(si acum sa ma scuzati ca o sa folosesc un cuvant urat, dar parca nu ar avea acelasi farmec povestirea daca l-as schimba)…prin traducere libera, Jackpot = baba cacandu-se…Ce putea fi mai boem?
Revenind la “descalecatul” meu in Franta, ce as mai putea sa va mint? Mi se tot reaminteste ca francezi-s prosti…si asta o spune un francez. De cate ori ma simt confuz, imi spune :”Hei, oameni-s prosti, deci esti in Franta! Este usor de recunoscut.” Are o parere foarte “parfumata despre ai lui”.
Ma bucur ca am prin weekendul in Pau. Sambata a fost incantatoare…singura zi cu soare. Am avut parte de fun: curse de masini, terase, shopping, vizite etc. Cursele de masini sunt interesante si prin faptul ca mai toate echipele tehnice sunt insotite de “fete de prima mana”. Nu stiu de unde le aduc, dar bine fac.
Faleza orasului este superba, iar in zilele senine se vad foarte clar Pirineii cu varfurile lor inzapezite. Ciudat este ca , desi Pau este situate intr-o zona racoroasa, peste tot este plin de palmieri. Centrul orasului este mic dar foarte cochet, plin de fantani arteziene fanteziste.
Duminica a fost mai sobra: cer inchis, mai tarziu – ploaie. Am ales sa vedem cursa finala si apoi sa cautam un cinematograf care sa aibe si filme nedublate in franceza….si am gasit.
De luni, munca…16 ore pe zi…trezirea la 2.45…adio somn! Dar ma descurc eu. Vorba lu’ tata: “Un baiat destept doarme intr-o ora cat un prost intr-o noapte-ntreaga!”
Ca sa nu devin plictisitor, ma opresc aici si va atasez (mai jos) cateva franturi din “balariile” mai vechi pe care doar cativa dintre voi le-ati primit pe mail la vremea respective.
Indonezia, Sumatera, 2008
“Se pare ca farsele mele nu au fost lasate in Romania. Azi am cunoscut un “pretendent” care manevra camionul pe care era atasata macaraua …si avea o placere sadica sa claxoneze cand trecea careva prea aproape. Mai frate…sa ma c…c pe mine nu alta. Am incercat sa urc niste scari (si asa alucoase) cand…”tiiiiiiiiiiiiiiiii”… sa cad jos. Asa a patit si colegul, dar e bine sa nu te pui cu necunoscutii. A plecat “pretendentu’” sa se odihneasca in pauza de masa; ce-am facut eu cu seful lui de echipa? Am ridicat capota si am orientat trambitele claxonului spre scaunul lui. Nu am mai vazut asa om speriat…de cand mama m-a fatat!!! Sa sara din masina nu alta….Ca sa se razbune, dupa pauza, ce-a facut? Avea un trocarici care producea current (pe motorina)…a analizat el cum bate vantul si…daca nu m-a afumat 2 ore…Dar nu scapa…data viitoare ne-am vorbit cu seful lui sa-i agatam puntea din spate de macara si sa-l scuturam un pic…asta daca nu gasim un racord flexibil…ca sa reorientam fumul.
…………………………………………………………………….
Indonezia e considerate una dintre cele mai sarace tari…desi ,de aici, din Pekanbaru, nu pare (v-am mai spus ca-i oras petrolier). La ei magazinele obisnuite sunt ca raioanele noastre en-gros(marfa sta pe unde apuca), dar noroc ca au si mall. Casele lor sunt cel mult modeste (nu ma mir ca la un cutremur de 6 grade s-au dus pe copca 2000 de case)…din materiale foarte ieftine si nu foarte rezistente: lemn…ceva tabla…si caramida rosie. Cele din caramida rosie nu-s ca la noi…cimentul e pus cu zgarcenie…si…cred ca daca mi s-ar oferi 100.000$ as reusi sa scot mana prin zid (m-as chinui un pic…dar pt asa suma…merita). Drumurile sunt cele mai multe cu maxim 2 benzi…si traficul e relative oribil…daca nu esti un sofer bun o cam sfeclesti.
………………………………………………………………………
Cu munca, indonezienii stau foarte bine…baga ca migurile de la 12 ore in sus.Si se mai mira de ce fac hepatita; ma mir ca nu dau ortu’ direct (dar cred ca prefera sa parcurga toate stadiile). Cei din companiile multinationale castiga mai bine, restul…nu prea…chiar si-n domeniul petrolier. Dorm foarte putin…acum am inteles de ce au ochii mici…de somn. In schimb sunt foarte responsabili, politicosi, prietenosi, saritori…etc…etc (daca ar fi romanii asa …ar fi iesit deja din UE). Chiar mi-s dragi…
Ce e frumos in Indonezia e ca au si ei un simt al bashcaliei…mai ceva ca la noi. Ieri si-au propus sa bata gongu’ de mine ca am venit bronzat de pe teren…dar cu “ochelari”…asa ca am fata in 2 culori(am purtat ochelarii de soare).Ar fi batut ei gongul si mai mult, dar inca au o teama (nu neaparat datorita dimensiunilor mele: 60-90-60…ci mai ales datorita faptului ca-s european ca si managerul…o sa le ia ceva timp sa-si dea seama ca nu-s paracios).
……………………………………………………………..
Aseara, ma tot invarteam prin casa…cand, de sub canapea…iese (eu am crezut ca-i vreun porc spinos)…un ciufulici…orezar si el…produs in China. Iaca pozna ca ne inmultziram…Omul e ok…in mare, dar arata de parca ar fi dormit in panoul electric…la minim 380 de voltzi. Omul s-a prezentat…il chema cumva…am uitat… numele orezaresti le retin dintr-a doua sau a treia oara. Pe Ben nici acum nu stiu cum il cheama…Ben e nick-name. Lui Ananto…i-am zis Nanto in prima saptamana. Mai greu e cu membri echipei cu care merg pe teren…noroc ca scrie pe echipament.
Tot am impresia ca bucatareasa noastra se uita in cartile de bucate romanesti…a facut chiftele si copane cu sos…alaltaieri si ieri…alte bunatati. Imi propusesem sa nu mai bag ca spartul seara ca sa nu-mi fie rau, dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Am observat pe masa, mai intr-un coltz, caracatitza…cum sa nu mananci ? Si…am observat-o dupa ce am terminat de halit. Am crezut ca or sa ma ridice cu scripetele la etaj ca sa ajung in camera mea…”
