Un altfel de jurnal…part II

Oameni buni, (parca asa zice Banica la “Dansez pe masline”, nu?)

 

In primul rand, tre’ sa va multumesc pentru mailuirile / SMS-rile / comment-urile de bine la adresa blogului / jurnalului. Pot spune ca nu m-au lasat deloc rece, desi chiar in momentul asta-mi bate aerul conditionat in spate de-mi vine sa ma mut pe hol.

Sunt uimit ca nu am primit reclamatii /injuraturi / corecturi….dar nu e tarziu. Ba, dar chiar niciuna??? Macar …colea…o corectura gen…”vezi ca Indonezia se scrie cu k de la kilogram…”.

Cineva dintre voi (nu spun cine…persoana importanta) m-a intrebat de ce nu am scris nimic despre ultima mea perindare prin Franta. Pai, raspunsul e simplu’: nu mi s-a parut prea aventuros. Acuma, daca tot a insistat, o sa incerc sa incropesc o mica minciunica…de ochii lumii (dar sa nu ma injurati daca nu are nici un farmec pentru ca am mentionat deja mai sus ca nu au existat zmei si zane in poveste).

Sa zicem ca am ajuns in Paris, da? OK. Stiam dinainte ca nu voi avea cine stie ce timp de vizitat orasul deoarece aveam la dispozitie doua zile si doua jumatati cu drum cu tot. Colegul meu francez (acum, daca tot am pus aberatiile mele pe blog public…o sa evit a mai mentiona nume) m-a astepta la aeroport vreo o ora…cat a avut intarziere avionul. Bait’ asta e super-de-treaba (asta e vorba pe care o aud in popor foarte des in ultima vreme) si ma respecta un pic prea mult (acuma…sa nu va imaginati ca rostogoleste covorasul in fata pasilor mei, dar oricum, uneori exagereaza cu bunul simt).

Am ajuns la hotel…cel mai prost din toata regiunea, dar l-am ales pentru ca era la 2 minute de mers pe jos de sediul clientului nostrum si ne permiteam sa stam mai mult la cafea / dejun. Hotelu’ asta , cica, era preferat de turistii rusi…a doua zi aveam sa aflu ca era adevarat. La dejun, m-am simtit ca-n Rusia. Blonde peste tot si multa limba rusa…restul nu mai conta. Aveam sa constat ca al meu coleg stia o droaie de cuvinte rusesti (are gagica in Kazakstan).

Am ajuns la client (n-o sa va obosesc prea mult cu palavre tehnice legate de jobul meu), foarte relaxat client…avea probleme cu duiumul, dar asta nu-l impiedica sa zambeasca. Noi am venit sa-i ajutam sa restabileasca bunul mers al unei pompe instalate intr-o geotermala. In curand aveam sa descoperim ca pompa a decedat (sau…la cum arata… unii ar spune s-a f…t). Ei se asteptau s-o refoloseasca, dar…ghinion, horoscopul a fost nemilos cu ei in ziua respective si generos cu noi pentru ca ne va aduce probabil alti 100.000 de Euro  pentru noua pompa. Nu stiam cum sa ma exprim…cum sa le dau vestea; m-a ajutat colegul… le-a zis-o fresh…un fel de s-a “f..ut”. Consiliul director al companiei a intrat pentru o ora in sedinta si recunosc ca asta m-a pus un pic pe ganduri. Dupa o ora de taclale, aveam sa raman mut de uimire…daca inainte zambeau, acum…intreg consiliul radea cu gura pana la urechi. Cum v-am zis, foarte relaxat clientu’ nostru: poza pompa (cred ca o vroia la avatar), incerca sa-mi explice printre hohote ca pompa s-a umplut cu kkt din geotermala lui. Ce sa zic, a fost cel mai relaxant proiect la care am participat. Tocmai de aceea nu v-am scris nimic despre ultima mea deplasare.

Acum, va las, ca sa nu va plictisesc prea tare.

Ca sa nu termin ca un film rusesc, o sa atasez mai jos inca un pasaj din  “jurnalele” mai vechi…mai ales pentru cei care nu le-au primit pe mail acum doi ani.

 

 

 

 

 

Indonezia, 2007… pe la finele anului

 

 

“La ce se gandeste un indonezian cand aude de Romania? La Hagi (ma rog, cum ii zic ei : Hashi, Agi, Heghi…tot aia e).Bine, asta daca o omitem pe Angela, fosta mea colega care a trecut p-aci inaintea mea (o fi fost asa bunaciune?!?!).II mai stiu si pe Mutu, Chivu, Dica, Popescu si Petrescu.Stiu de Marea Neagra, de gimnastica romaneasca. Pot pronunta corect Romania…si asta e mare lucru. E drept ca si eu pronunt f bine cuvintele in indoneziana. Au facut o singura confuzie: de cand pana cand suntem noi asa de buni la patinaj???(e drept ca am patinat binisor iarna trecuta…am kiar si o cicatrice…dar nu a iesit nimic benefic din asta).

          Imi pare bine ca nu m-a omorat nimeni cu subiectu’ Dracula. Dar daca se va intampla…ii linistesc repede…le povestesc niste minciuni infioratoareee…de or sa doarma in pat cu pisica (papusile, mama, tata).Unii dintre voi ma stiti cu imaginatie bolnava,…ei inca nu. E drept ca daca ma mai intreaba mult de Angela…imi cam da prin cap sa le spun ca a calcat-o trenul…sau au mancat-o coropishnitzele la pescuit. Deja sunt stresanti.

          De trei zile stau in vila si cu un chinez (toti au ochelari si dantura de harciog)…e funny…de treaba…ne-a tras cablu de la inca o companie ca sa vedem meciuri (cine dracu se trezeste la 3 sa le vada? Dar avem HBO). Are si un post in limba lui…ii da drumul…se uita…canta …danseaza…cine dreaq intelege ce face? Dar e postul lui preferat. Ce-mi place la el e ca …comenteaza frumos la filme. Ieri, de pilda, am vaz un film in care niste creaturi fantastice atacau un oras (ceva gen Lord of Rings…sau…pe romaneste stapanul Manelelor)…si mare lui meteahna era ca eroul s-a sacrificat pt o fata prea urata…trebuia s-o lase…caci…gasea el alta…ca doar era printz. Sa-l fi vazut ce ofticat era…injura (nu avea talentul romanesc la injurat…nu putea injura 30 de minute fara sa se repete).

          Azi m-am uitat si pe cursuri…greu al dreaq…parka mai misto erau pozele cu Roxana Ionescu de pe GSP.RO…dar nu m-am lasat prada tentatiei…prea mult. Am unul bagaret care nu m-a vazut pana acum si e foarte insistent…se uita tot timpul in monitoru’ meu, dar nu prea intelege decat punctul, virgule si cratima (cred ca si apostroful…dar nu-s sigur pentru ca se uita cam incruntat cand il tastez). Tot insista sa-l intreb ce nu stiu…si cred ca-l intreb cum arata o sfera cilindrica in forma de cub…sau ce e mare rosu si are multe oua? (asta i-am zis-o rusului in Scotia)…dar la asta stiu io raspunsu’:Corul Armatei Rosii (Nyx0n cred ca rade acum …ca stie bancu’).

          Am uitat sa va spun de noua menajera. Chinezul m-a speriat ca nu gateste bine…da de unde…mai bine…am bagat ieri ficat cu sos…2 feluri de peste…crochete de pui. Si parca da si mai bine din maini in engleza ca cealalta. Cred ca de atata dat din maini…mai intai o sa faca febra musculara…apoi…incet…incet…o sa invete sa zboare (fetele de la cantina, daca-si dau silinta, reusesc).

          In vila asta noua…robinetii-s pe senzori, dar cred ca au impartit un singur sensor la 2 bai…pentru ca in baia 1 nu curge apa calda… in baia 2  nu se inchide…bun asa (dincolo aveam exact acelasi tip de senzori, dar impartit intre baia de sus si dozatorul de apa). In baia de sus…cred ca a fost “teren de pantomime”…deoarece chiuveta lipseste cu desavarsire din fata oglinzii…dar e pasta de dinti …sunt periutze…pentru pantomima…cred.

          Ieri am adormit cu aerul conditionat pornit si selectat pe “un pic prea racoare”…m-am trezit la 5 ca puiul de crevedia (vanat si cu picioarele-n c…r).As vrea sa gasesc un cantar sa ma mai cantaresc si io…ca nu-mi dau seama daca am slabit sau m-am ingrasat…si nu gasesc nici un mod de-a verifica (scartzaitu podelei da cu eroare mare). Ma gandeam…burta s-o aduc inapoi ca am investit prea mult in ea ca s-o las aici…”

Va urma…