Un altfel de jurnal…part One

“Oameni buni din cap de sat,Viatza asta-I …o poveste!” M-ati convins! Din nou!Blogul acesta se datoreaza multora dintre voi, cei care mi-ati cerut sa continui sa va scriu baliverne/ minciuni de prin locurile prin care ajung (ieri am ajuns la bec…vreti sa va povestesc?…la cum ma pricep eu la inflorit…nu m-ar mira sa va placa….[tipa modestia in mine]). Cum va ziceam, am incercat (fara succes) sa pun capat sirului de povestiri intitulat prea pompos “Jurnal” pana ca acesta sa ajunga un fel de  “ Santa Barbara ” sau “Tanar si nelinistit”. Acum, ce sa zic…unii dintre voi nu ati fost de accord. Va multumesc pentru ca m-ati flatat de atatea ori cu comentariile positive la adresa “Jurnalului”. In consecinta, voi incerca sa va mai tin conectati o vreme la “vrajeala mea”. Voi continua in aceeasi maniera cu care v-am obisnuit si sper sa nu va par enervant/laudaros/antipatic. Pentru cei care citesc pentru prima data astfel de baliverne, precizez ca totul a pornit dintr-o joaca a mea si din dorinta de a-mi tine prietenii aproape prin a le povesti care mai e viatza mea. Mentionez, de asemenea, ca nu tot ce va scriu poate fi adevarat, orice asemanare cu realitatea fiind pur si simplu intamplatoare. Ne-am lamurit? O sa va las in compania unor mai vechi povestiri de-ale mele…din jurnalele anterioare…si o sa revin ASAP (asta cu ASAP e de la munca …si inseamna “As Soon As Possible”) cu altele noi. Va pup!!!…si …tinem legatura!!!   2008…Indonezia „—Daca stau bine sa ma gandesc, e ceva vreme de cand nu v-am mai scris ceva despre Indonezia, in general. Ma rog, poate ca pe unii i-ash plictisi. Pentru restul, o sa incropesc o “minciunea” despre viata de pe aici. Acum, ca sunt la “al doilea descalecat” in Indonezia, cred ca vad viata de pe aici cu alti ochi fata de acum cinci luni. —-In primul rand am ajuns sa respect din ce in ce mai mult obiceiurile, deprinderile localnicilor. Partea cu “intreruperea programului de lucru” pentru momentele de rugaciune fac deja parte din programul zilnic. Va mai spusesem ca pe aici, populatia e musulmana in proportie de 90%. Mai sunt musulmani pe lumea asta, dar ca astia de aici…destul de rar…rugaciunea e peste lege. —-Politica, in Indonezia, e destul de complicata…un fel de “comunism democratic”; adica au reclame la TV (nu ca la noi acum 20 de ani), dar inca mai taie din filme secventele in care actorii se iubesc…indifferent de gradul de iubire. —Viatza aici e “complexa si prezinta multe aspecte”…au si bogati si saraci, dar numarul saracilor il sufoca pe cel al bogatilor. Adica, in oras vezi si masini de lux, dar si un roi de motociclete cu cate 3-4-5 oameni pe ele (luate in rate). La fel e si cu casele: unele-s palate cu curti impejmuite de garduri de mii de euro, altele-s “scanduri second-hand” imbinate in stilul: “scandura, gaura, lipsa…pauza” cu niste curti limitate doar de linia orizontului (canci gard). Ciudat este ca, acolo unde exista asfalt, este mult mai bun ca la noi. —-Salariile sunt mici (pentru un job autohton, nu discutam de cei angajati la companii multinationale)…media e pe la 1 milion – 1,5 milioane de rupiah ( 1000 rupiah = cam 20 de bani romanesti). Preturile sunt mici.,…nici nu ar putea fi altfel la cat castiga majoritatea populatiei. Pentru un strain venit din Europa, Australia sau America e ilar de ieftin orice ar cumpara. Practic, iti permiti orice…un fel de Gigi Becali. Glumesc. Dar cam asa e. —Despre asezarea geografica si clima,…ar fi culmea sa va vorbesc…ca doar n-om fi la lectia de geografie. Se afla la ecuator…are in jur de 4500 de insule (asta daca nu oi fi incurcat si eu numarul, dar cert este ca-s ale naibii de multe, darn u toate-s locuite) si e cald ca-n sauna. Si atat! Eu stau in Sumatera, paradisul florei si al faunei. Prima mea dupa-amiaza petrecuta aici a fost de pomina…imi amintesc ca le-am zis colegilor indoneziei: “eu o sa mor aici!”. Acum m-am obisnuit cu aerul cald si umed, ba mai mult, am constatat ca mai in vest e mai respirabil. In Sumatera, fara aer conditionat, e crima. —-Am pomenit de flora si fauna…De prima se bucura tot ochiul, despe a doua…parerile-s impartite. Nu cred ca ar plange careva daca ar disparea cobrele si crocodilii de pe aici. Cu tigrii, panterele, jaguarii…lumea e mai toleranta pt ca…macar astia arata frumos, dar, in ultima vreme tre’ sa-i cauti cu lumanarea datorita defrisarilor masive de jungla. Elefantii-s inofensivi, la fel si maimutele. —-Prin jurul casei indonezianului de rand gasesti cate o gaina (poate doua) in libertate. Gainile lor cred ca-s hibridate cu furnica…mici de nu se vad de iarba. La fel si cainii. Rar caine mare sau agresiv…ii au doar de …nici macar “de frumusete” nu pot spune ca-s rebegiti si urati de parka ar fi decupati din revista “FOAMEA”. —Orice indonezian “cu scaun la cap” , la 25 de ani, are deja ceva plozi…2, poate 3, dar nu este exclus sa aiba si peste 4. Daca erau eschimoshi, ziceam ca-i fac ca sa le tina de cald, dar asa, pe caldurile alea si , mai ales, pe saraciile alea, chiar nu-i inteleg de ce “plodesc” in halul ala. —Cu dotarile din casa, nu stau extraordinar, dar ar fi unele de remarcat. 90% dintre cei din categoria “Cade casa pe noi” au TV, dar apa nu prea. Ca si TV-ul, chitara este foarte des intalnita…cat de distrusa ar fi. In “curte” (care-i poate spune asa) se poate observa “un ochi de apa”, un fel de “groapa” cu apa in ea. Noi am numit-o Zanussi …pt ca acolo isi spala ei rufele. Chestia care ar stresa cel mai tare un European este aceea ca la toaleta…nu au “curpapir”…adicatelea, se cam spala manual…cahhh. —Mancarea predominanta este orezul (numa’ ca nu-l mananca cu betele ca sa nu-si scoata ochii atunci cand le cade curentu’)…si ardeiul iute. Mananca astia atat de picant ca-ti ia foc si fundul, nu numai gura. Daca te acomodezi cu “iuteala”, poti sa spui deja ca-ti place mancarea lor. Restaurantele-s mai bune, mai rele…cele mai multe-s “bodegi” improvizate. In Mall, standardele-s cam aceleasi ca pe la noi. Barurile, mai ales acelea in care se consuma alcool, sunt teribil de scumpe …mai ales in comparativ cu restul bodegilor. Pe aici, bauturile spirtoase-s un fel de “rara avis”…tre’ sa ai legaturi cu mafia ca sa capeti un “scotch” sau o vodka la un pret mai normal…pt ca intr-un PUB, 50 de grame de vodka-s 25 de dolari…la fel si 100 g de vin. La ei, bautura traditionala pare a fi RedBull-ul…f ieftin…3 la un dolar (am glumit cand am zis “traditionala”…e foarte des intalnita). —Fetele-s incomparabile cu cele de pe la noi…sunt si fete dragute…cu farmecul lor aparte, dar grosul e sub nivelul carpato-danubiano-pontic. —La capitolul sport, Indonezia nu exceleaza prin nimic “mai de circulatie”…la fotbal, cel putin, ii “bate” si Singapore(care are o populatie de numarat pe degete…comparative cu 300.000.000). Cam atat imi vine prin cap momentan (de fapt, in momentul asta, imi trec prin cap multe, dar nu pot sa le fac publice).”     2008…Romania „—Dupa lupte seculare care au durat 3 ani…m-am gandit ca ar fi venit vremea sa-mi schimb si eu masina. Ei bine, de cumparat nu e mare lucru…ai dat banii si ai luat-o, dar…ce faci ce cea veche? O vinzi?!?! Buuuuuuun…Dau anunt: “Vand Dacia Octavia, motor in x pistoane, an de fabricatie 1900 IH, inmatriculata in Paleolitic, magnetofon cu 2 difuzoare(si adaptor pt placi), culoarea vantului turbat, pret 1000 de ruble…total nenegociabil” (glumesc, anuntul a fost dat cu informatiile pe bune). —De aici incepe aventura…suna telefonul in draci…care mai de care mai cu pretentii. Nu e greu sa-ti dai seama ca sunt samsari de masini. Desi am scris cu litere mari ca este NENEGOCIABIL, toti ma intreaba daca nu las din pret. Nuuuu. De-al Dreacu’! —Nu mai zic de “look-ul” a 60% dintre ei…parca au venit din mina de la sortat de uraniu…sau dintr-o inchisoare de maxima securitate. —Majoritatea “amatorilor” vin cu propuneri: “Hai mancati-ash ca-ti dau mercedesul asta din 1628 si imi mai dai tu 10 milioane”. II zic:”Dar nu e mai bine sa-ti dau in loc de alea 10 milioane o roaba si bonus o calatorie cu vaca pana-n fundu’ gradinii?” “Hai sefule, ma iei la mishto?” —Alta propunere: “Sefule, iti dau Dacia asta break si inca una berlina dar care nu merge, dar daca-i pui baterie…sa moara mama de nu ia suta in 3 secunde…” Cu calm il lamuresc ca scopul meu e sa scap de a doua masina…nu sa ma “fac” cu inca doua…si apoi, “limuzina fara baterie”pe care mi-o tot baga pe gat nu ar prinde suta la ora nici daca o arunci in prapastie. —Astia mai sus mentionati fac parte din categoria “amatorilor de troc”…ei nu negociaza pretul…nu ofera bani, dar, in schimb, incearca sa te tenteze cu tot felul de propuneri aberante: o masina din Cretacicul Superior, o lada cu gogonele, o carutza fara rotzi, o noapte de vis cu nevasta-sa…in paturi separate…etc. —Dupa astia….vin negociatorii. Buni baieti. “Aaaa shefule, dar nu-i cam scump?” Ii zic: “Pai tu ultima ta masina cu cat ai dat-o?” “Aaaa, dar aia am laut-o cu 7 milione si am bagat 3 milione si i-am pus si cutie de viteze…in 4 trepte, dar nouaaa…noua cutia…” Mai sa fie…de unde o fi gasit el cutie noua in 4 trepte? Ca sa nu mai zic ca vanduse la un pret mai mare decat ce-i ceream eu pe o masina mai mult decat decenta un “junghi” pe care nici Fred si Barney nu l-ar fi luat gratis. Vreau sa va spun ca mergeai cu fundul pe roata si…cam calcai pe pamantul patriei… —Acuma, sa nu fiu rau…au sunat si oameni interesati de o masina pt sufletelul lor, dar aveau loc de astilalti? De frica lor…renuntau. Cei mai multi credeau ca am luat-o si eu de la cineva, i-am reparat franele si o dau mai scump. —Mai am putin si ma razgandesc…aproape ca nu o mai dau. O s-o folosesc la drumuri de munte.”   (Va urma…)